29.septembrie 2011
Astazi am fost contactata telefonic la orele 14.30!!! de catre Monica Radulescu, reporter la emisiunea “Povestiri adevarate” – ACASA TV, care m-a anuntat ca au filmat cu prostin mortulescu un interviu in care el aducea dovezi ca nu are HPV, este multimilionar si ma jignise “la greu”. In concluzie, aceasta reportera imi cerea dreptul la replica telefonic.
A venit si ora emisiunii ( http://www2.acasatv.ro/special_shows/povestiri_de_noapte/episoade/povestiri-de-noapte-29-septembrie-2011~4166.html ) si asteptam minciunile. Ghiciti cu ce acte a venit PROSTIN ca sa PROSTEASCA din nou reporterita si telespectatorii .
1. Cu analizele facute pentru interventia de liposuctie pusa la cale de PEPE
- Mai jos,puteti citi ce analize se fac pentru depistarea HPV!
- La o liposuctie, nu se fac analize pentru depistarea HPV!
- ANTI - HCN si ANTI – HIV nu este egal cu ANTI – HPV!
2. Cu niste calcule facute de mana lui, prin care spunea ca a primit in ultimii doi ani si jumatate de la CREDIDAM pentru drepturile de autor, suma de 52.500 RON.
- Daca a primit suma aceasta si milioanele “cu sacii” inseamna ca poate aduce si dovada platilor : contractele conform carora a fost atat de bine platit si chitantele conform carora si-a achitat impozitele la stat
- Deci marii artisti care se plang ca nu si-au primit de ani de zile banii de la CREDIDAM sunt niste MINCINOSI!
- Adriana Bahmuteanu si-a infiintat degeaba acea asociatie non-profit pentru apararea drepturilor artistilor (neplatiti de CREDIDAM), intrucat, daca mortulescu este platit cu atata puhoi de bani, va dati seama cu cat sunt platiti artisti mari si vocile adevarate ale Romaniei…
AM GRESIT CU CEVA???!!!???!!!
In cele ce urmeaza, reamintesc pe scurt, de unde si pana unde faza cu HPV-ul. Din 1999, de cand am inceput colaborarea cu prostin, el m-a rugat de zeci de ori sa-l duc cu masina mea (el nu avea masina) la Clinica LASERMED, pentru a-si arde cu laser-ul bubele cu puroi, care ii apareau mereu in partea genitala… Mi-a spus ca nu se poate vindeca niciodata si ca asta e singurul lucru pe care i-l poate face. Cum pe mine acest individ nu m-a interesat niciodata ca barbat/ femeie, nu am intrebat la acel moment cum se numea virusul respectiv, insa am aflat ulterior. Tot timpul lua pastile si trimitea mereu modelele si secretarele sa ii cumpere un anumit unguent. Tarziu am aflat ca, mirosul pestilentios pe care il emana si de care eu incercam sa-l scap cu antiperspirante, era de la spargerea acestor bube(condiloame, veruci) si amestecarea mirosului de puroi cu cel de transpiratie… BLEAH!
Nu vreau sa dau nume si sa spun cate fete s-au trezit cu acest virus... e numai problema lor si a familiilor lor si a copiilor lor si a familiiilor si partenerelor celor carora le transmit acest virus (de la unul dintre acestia am aflat si eu cum se numeste virusul) s.a.m.d. Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza puteti gasi multe date despre acest virus atat de raspandit la noi, care nu omoara barbatii, dar omoara multe femei..
Vreau doar sa punctez parerea mea si anume ca PERSOANA CARE STIE CA ARE IN SANGE VIRUSUL HPV sau HIV si FACE SEX (ca dragoste nu poate fi numit) NEPROTEJAT, ESTE UN CRIMINAL! Iar toti cei care il acopera si il promoveaza sunt COMPLICI LA CRIMA!
Dar pentru ca multi chiar il invita cu placere la emisiuni sau in susanale, pe el si pe ... , eu le doresc din sufletul meu mare ca sa aiba copii precum prostin mort-ulescu (daca sunt baieti) si amara basinica (daca sunt fete)
Acestea fiind spuse, sa trecem la ceea ce inseamna acest HPV
GENERALITATI
Virusul Papiloma uman (HPV = Human Papilloma Virus) este cauza aparitiei verucilor (negi), inclusiv a celor genitale si poate determina modificari canceroase la nivelul cervixului uterin. HPV se transmite prin contactul direct.
Exista mai mult de 100 de tipuri de HPV.
Unele tipuri de HPV determina verucile genitale. La femei, anumite tipuri de HPV cresc riscul de cancer cervical. In unele cazuri, unicul semn al infectarii femei cu HPV este un rezultat anormal la testul Papanicolau.
Alte tipuri de HPV determina verucile comune, plantare (filiforme sau plate) si in rare cazuri veruci genitale. Aceste tipuri de veruci nu sunt canceroase.
Nu exista nici un fel de tratament care sa vindece (elimine) infectia cu HPV. In cele mai multe cazuri, verucile dispar fara tratament in aproximativ 2 ani. Cu toate acestea, tratamentul grabeste disparitia verucilor. Cu sau fara tratament, HPV ramane cantonat in organismul uman, astfel ca verucile pot reaparea.
Exista mai mult de 100 de tipuri de HPV.
Unele tipuri de HPV determina verucile genitale. La femei, anumite tipuri de HPV cresc riscul de cancer cervical. In unele cazuri, unicul semn al infectarii femei cu HPV este un rezultat anormal la testul Papanicolau.
Alte tipuri de HPV determina verucile comune, plantare (filiforme sau plate) si in rare cazuri veruci genitale. Aceste tipuri de veruci nu sunt canceroase.
Nu exista nici un fel de tratament care sa vindece (elimine) infectia cu HPV. In cele mai multe cazuri, verucile dispar fara tratament in aproximativ 2 ani. Cu toate acestea, tratamentul grabeste disparitia verucilor. Cu sau fara tratament, HPV ramane cantonat in organismul uman, astfel ca verucile pot reaparea.
TRANSMITERE
Virusul HPV se transmite pe cale sexuala, prin orice tip de contact cu tegumentele genitale infectate (contact sexual vaginal, oral, anal, chiar si petting). Nu este nevoie neaparat de penetrare pentru a se transmite virusul.
O alta cale de transmitere demonstrata, este cea verticala de la mama la fat.
In privinta altor modalitati de contactare a infectiei HPV exista insa controverse: datorita usurintei cu care se transmite se presupune ca se poate transmite si prin utilizarea unor obiecte intime (lenjerie, costum de baie, prosop) in comun cu persoane infectate, fara a exista dovezi clare in acest sens.
SIMPTOMELE HPV
Virusul se localizeaza si traieste in mucoasele membranoase, cum ar fi zona genitala sau pe piele. Daca apar negi, acest fapt poate reprezenta un semnal de alarma asupra eventualei infectari cu HPV. Micile afectiuni cutanate pot lua diferite forme, aratand oricum, de la mici umflaturi, la pete colorate intens ori nepigmentate. Pot de asemenea sa fie imprastiate asemeni unei inflorescente. Mici sau mari, se pot localiza in zona anusului, a scrotului, cervixului, coapsei sau chiar pe penis.
Semnele infectiei pot aparea si la distanta de cateva saptamani sau luni de la data actului sexual neprotejat. Din acest motiv, persoana in cauza nu are cum sa stie ca este purtatoare de HPV si nici ca trebuie sa-si protejeze partenerii din acel moment incolo. De aceea, cea mai buna cale de a evita neplacerile cauzate de virus o reprezinta folosirea prezervativului. Afla mai multe despre subiect, citind acest articol!
Deoarece unele tipuri de HPV sunt asociate cu anumite forme de cancer, printre care cel de col uterin, de vulva, anus sau penis, este bine de stiut ca ele nu sosesc intotdeauna insotite de semne vizibile ale afectiunii. Celulele din acele zone sunt afectate, si pana la aparitia cancerului, apar schimbari morfologice specifice. Acestea sunt aproape intotdeauna asimptomatice.
Virusul se localizeaza si traieste in mucoasele membranoase, cum ar fi zona genitala sau pe piele. Daca apar negi, acest fapt poate reprezenta un semnal de alarma asupra eventualei infectari cu HPV. Micile afectiuni cutanate pot lua diferite forme, aratand oricum, de la mici umflaturi, la pete colorate intens ori nepigmentate. Pot de asemenea sa fie imprastiate asemeni unei inflorescente. Mici sau mari, se pot localiza in zona anusului, a scrotului, cervixului, coapsei sau chiar pe penis.
Semnele infectiei pot aparea si la distanta de cateva saptamani sau luni de la data actului sexual neprotejat. Din acest motiv, persoana in cauza nu are cum sa stie ca este purtatoare de HPV si nici ca trebuie sa-si protejeze partenerii din acel moment incolo. De aceea, cea mai buna cale de a evita neplacerile cauzate de virus o reprezinta folosirea prezervativului. Afla mai multe despre subiect, citind acest articol!
Deoarece unele tipuri de HPV sunt asociate cu anumite forme de cancer, printre care cel de col uterin, de vulva, anus sau penis, este bine de stiut ca ele nu sosesc intotdeauna insotite de semne vizibile ale afectiunii. Celulele din acele zone sunt afectate, si pana la aparitia cancerului, apar schimbari morfologice specifice. Acestea sunt aproape intotdeauna asimptomatice.
CUM SE DIAGNOSTICHEAZA HPV?
In general, negii sunt cei care trag semnalul de alarma in ceea ce priveste infectia herpetica. Totusi, nu intotdeauna aparitia acestora este strict legata de virusurile cauzatoare de cancer. Metoda cea mai des utilizata pentru a semnala infectia cu HPV este testul Papanicolau. Acesta este cel mai in masura sa releve o eventuala modificare precanceroasa sau chiar canceroasa la nivelul colului uterin. De aceea, este recomandat ca toate femeile sa efectueze testul cel putin o data pe an.
In cazul in care testul scoate la iveala nereguli, medicul este singurul care poate stabili in ce masura exista factorul de risc al aparitiei cancerului de col, precum si care este cea mai buna metoda de a aborda situatia. Daca apare suspiciunea cancerului, se efectueaza un test ADN cu scopul de a stabili cel mai bun tratament.
Testul Papanicolau consta in prelevarea de tesut cu ajutorul unui betisor cu vata. Operatiunea este intotdeauna facuta de catre medicul ginecolog, si are ca urmare trimiterea mostrei spre laborator, unde este apoi analizata si diagnosticata. Testul identifica pana la 13 radacini ale virusului.
Femeile sub 30 de ani reusesc sa lupte impotriva infectiei si chiar sa o neutralizeze, motiv pentru care nu este neaparat nevoie sa faca acest test la fel de des ca si cele trecute de aceasta varsta.
In ceea ce priveste barbatii, infectia nu ii ocoleste. De obicei, este insotita de aparitia negilor genitali, la fel ca si in cazul femeilor. Din pacate, nu exista inca teste care sa identifice diferitele tulpini ale virusului in cazul barbatilor.
In general, negii sunt cei care trag semnalul de alarma in ceea ce priveste infectia herpetica. Totusi, nu intotdeauna aparitia acestora este strict legata de virusurile cauzatoare de cancer. Metoda cea mai des utilizata pentru a semnala infectia cu HPV este testul Papanicolau. Acesta este cel mai in masura sa releve o eventuala modificare precanceroasa sau chiar canceroasa la nivelul colului uterin. De aceea, este recomandat ca toate femeile sa efectueze testul cel putin o data pe an.
In cazul in care testul scoate la iveala nereguli, medicul este singurul care poate stabili in ce masura exista factorul de risc al aparitiei cancerului de col, precum si care este cea mai buna metoda de a aborda situatia. Daca apare suspiciunea cancerului, se efectueaza un test ADN cu scopul de a stabili cel mai bun tratament.
Testul Papanicolau consta in prelevarea de tesut cu ajutorul unui betisor cu vata. Operatiunea este intotdeauna facuta de catre medicul ginecolog, si are ca urmare trimiterea mostrei spre laborator, unde este apoi analizata si diagnosticata. Testul identifica pana la 13 radacini ale virusului.
Femeile sub 30 de ani reusesc sa lupte impotriva infectiei si chiar sa o neutralizeze, motiv pentru care nu este neaparat nevoie sa faca acest test la fel de des ca si cele trecute de aceasta varsta.
In ceea ce priveste barbatii, infectia nu ii ocoleste. De obicei, este insotita de aparitia negilor genitali, la fel ca si in cazul femeilor. Din pacate, nu exista inca teste care sa identifice diferitele tulpini ale virusului in cazul barbatilor.
DESCRIERE
Papilomavirusurile umane (HPV) fac parte din familia Papovaviridae si constituie un grup heterogen de virusuri de dimensiuni mici, al caror genom contine un ADN circular dublu catenar.
Sunt cunoscute peste 100 tipuri diferite de HPV. In functie de epiteliul infectat, se descriu doua categorii de HPV:
- HPV cutanate, cu tropism pentru epiteliul keratinizat;
- HPV mucoase, cu tropism pentru epiteliul nekeratinizat.
In categoria virusurilor cu tropism pentru mucoase sunt incluse si tipurile genitale; astfel, au fost identificate peste 40 de virusuri transmisibile sexual. La randul lor, virusurile genitale sunt impartite in doua grupuri, in functie de asocierea lor cu tumori maligne ale tractului genital:
Sunt cunoscute peste 100 tipuri diferite de HPV. In functie de epiteliul infectat, se descriu doua categorii de HPV:
- HPV cutanate, cu tropism pentru epiteliul keratinizat;
- HPV mucoase, cu tropism pentru epiteliul nekeratinizat.
In categoria virusurilor cu tropism pentru mucoase sunt incluse si tipurile genitale; astfel, au fost identificate peste 40 de virusuri transmisibile sexual. La randul lor, virusurile genitale sunt impartite in doua grupuri, in functie de asocierea lor cu tumori maligne ale tractului genital:
- HPV cu risc scazut: cele mai comune sunt tipurile 6 si 11, mai rar 40, 42, 43, 44, implicate in producerea condiloamelor (verucilor) genitale, ce nu prezinta risc de malignizare;
- HPV cu risc crescut (oncogene): cele mai importante sunt tipurile 16 si 18, implicate in producerea leziunilor scuamoase epiteliale (actuala denumire a neoplaziilor intraepiteliale cervicale CIN) si a leziunilor maligne genitale (mai ales cancerul invaziv de col uterin, dar si de vulva sau vagin).
Este important de mentionat faptul ca tropismul tisular al HPV nu este complet specific unei anumite zone anatomice, astfel ca tipurile 6 si 11 pot afecta si alte mucoase, in afara de cea genitala, spre exemplu: cavitatea bucala, mucoasa conjunctivala si tractul respirator.
Infectia genitala cu HPV reprezinta cea mai frecventa boala virala cu transmitere sexuala, anual fiind inregistrate in toate lumea peste 500.000 cazuri noi. Studiile epidemiologice indica faptul ca peste 70% din femeile active sexual sunt infectate cu un tip de HPV, marea majoritate a infectiilor vindecandu-se spontan, in decurs de 6-18 luni.
Asocierea tipurilor HPV oncogene cu neoplaziile de col uterin este in momentul de fata bine stabilita, prezenta acestora fiind demonstrata in peste 95% din cancerele scuamoase ale colului.
Tipurile HPV cu risc crescut produc oncoproteinele E6 si E7, care leaga proteinele supresoare tumorale normale p53 si pRB si induc in timp “mutatii” responsabile de proliferarea celulara anormala. Trebuie mentionat faptul ca infectia cu HPV oncogene reprezinta conditia necesara dar nu suficienta pentru aparitia procesului neoplazic, astfel ca numai un numar redus de paciente ce prezinta infectie persistenta vor dezvolta leziuni maligne. Acest lucru demonstreaza ca este necesar sa existe si alti cofactori carcinogeni, printre care se numara: fumatul, consumul indelungat (> 6 ani) de contraceptive orale, imunosupresia persistenta, alte boli cu transmitere sexuala (ex.: infectia cu Chlamydia trachomatis, HSV-2 etc.), comportamentul sexual (primul raport sexual la varsta precoce, numar mare de sarcini si/sau avorturi, parteneri multipli).
Unele infectii cu HPV (cele care produc condiloame genitale) sunt identificate prin examen clinic, totusi diagnosticul acestora presupune in marea majoritate a cazurilor efectuarea examenului microscopic (test Papanicolau), pentru depistarea unei citologii anormale, si recurgerea la tehnici moleculare pentru demonstrarea prezentei ADN-HPV in celulele infectate.
Examenul citologic Papanicolau detine de mult timp un rol esential in screening-ul cancerului cervical. Laboratoarele in care se efectueaza acest test trebuie sa comunice rezultatele folosind sistemul Bethesda de clasificare. Astfel, pentru comunicarea rezultatelor anormale sunt utilizati termenii “leziuni scuamoase intrapiteliale cu risc scazut” si “leziuni scuamoase intraepiteliale cu risc crescut”. In prima categorie sunt incluse modificarile citologice asociate cu displazie usoara; cea de-a doua categorie cuprinde modificarile citologice asociate cu displazie moderata, displazie severa si carcinom in situ. Pacientele la care se depisteaza aceste tipuri de leziuni cervicale premaligne trebuie evaluate prin examen colposcopic si eventual bioptic. In cazurile in care la examenul citologic se obtine un rezultat echivoc/ASC-US (“celule scuamoase anormale de semnificatie nedeterminata”), exista 3 modalitati de evaluare: 1) colposcopie; 2) repetarea examenului citologic la intervale de 6 luni pana se obtin 3 rezultate negative; 3) efectuarea testului ADN-HPV.
Desi screening-ul prin examen citologic a reusit sa reduca mortalitatea prin cancer cervical, s-au descris numeroase limitari ale citologiei:
- rezultatele sunt semnificativ influentate de calitatea probei recoltate;
- interpretarea furnizata de examenul microscopic este subiectiva;
- caracterul repetitiv al examinarilor poate conduce la un numar mare de erori de interpretare.
Sensibilitatea redusa a citologiei are implicatii medicale, economice si medico-legale majore. In martie 2003 organizatia FDA a aprobat utilizarea in SUA a testului ADN-HPV in programul de screening al cancerului cervical la pacientele ≥ 30 ani, impreuna cu examenul citologic. Decizia s-a bazat pe faptul ca testarea HPV s-a dovedit a fi mai sensibila decat examenul citologic la toate grupele de varsta si in toate studiile efectuate.
Deoarece determinarea ADN-HPV este mai sensibila decat examenul citologic in detectarea leziunilor scuamoase intraepiteliale cu risc crescut, obtinerea unui rezultat negativ la ambele teste confera garantia ca riscul unui cancer cervical neidentificat este foarte redus (aproximativ 1/1000). La aceasta categorie de paciente, in absenta altor factori de risc, programul de screening recomanda retestarea dupa un interval de 3 ani.
In Europa majoritatea programelor recomanda ca screening-ul cancerului cervical sa inceapa la varsta de 25 sau 30 ani (debutul screening-ului la varste sub 25 ani nu este recomandat datorita riscului scazut la aceasta grupa de varsta). Exista numeroase studii europene in desfasurare, care au drept scop evaluarea utilizarii ADN-HPV ca test unic in screening-ul cancerului cervical.
- HPV cu risc crescut (oncogene): cele mai importante sunt tipurile 16 si 18, implicate in producerea leziunilor scuamoase epiteliale (actuala denumire a neoplaziilor intraepiteliale cervicale CIN) si a leziunilor maligne genitale (mai ales cancerul invaziv de col uterin, dar si de vulva sau vagin).
Este important de mentionat faptul ca tropismul tisular al HPV nu este complet specific unei anumite zone anatomice, astfel ca tipurile 6 si 11 pot afecta si alte mucoase, in afara de cea genitala, spre exemplu: cavitatea bucala, mucoasa conjunctivala si tractul respirator.
Infectia genitala cu HPV reprezinta cea mai frecventa boala virala cu transmitere sexuala, anual fiind inregistrate in toate lumea peste 500.000 cazuri noi. Studiile epidemiologice indica faptul ca peste 70% din femeile active sexual sunt infectate cu un tip de HPV, marea majoritate a infectiilor vindecandu-se spontan, in decurs de 6-18 luni.
Asocierea tipurilor HPV oncogene cu neoplaziile de col uterin este in momentul de fata bine stabilita, prezenta acestora fiind demonstrata in peste 95% din cancerele scuamoase ale colului.
Tipurile HPV cu risc crescut produc oncoproteinele E6 si E7, care leaga proteinele supresoare tumorale normale p53 si pRB si induc in timp “mutatii” responsabile de proliferarea celulara anormala. Trebuie mentionat faptul ca infectia cu HPV oncogene reprezinta conditia necesara dar nu suficienta pentru aparitia procesului neoplazic, astfel ca numai un numar redus de paciente ce prezinta infectie persistenta vor dezvolta leziuni maligne. Acest lucru demonstreaza ca este necesar sa existe si alti cofactori carcinogeni, printre care se numara: fumatul, consumul indelungat (> 6 ani) de contraceptive orale, imunosupresia persistenta, alte boli cu transmitere sexuala (ex.: infectia cu Chlamydia trachomatis, HSV-2 etc.), comportamentul sexual (primul raport sexual la varsta precoce, numar mare de sarcini si/sau avorturi, parteneri multipli).
Unele infectii cu HPV (cele care produc condiloame genitale) sunt identificate prin examen clinic, totusi diagnosticul acestora presupune in marea majoritate a cazurilor efectuarea examenului microscopic (test Papanicolau), pentru depistarea unei citologii anormale, si recurgerea la tehnici moleculare pentru demonstrarea prezentei ADN-HPV in celulele infectate.
Examenul citologic Papanicolau detine de mult timp un rol esential in screening-ul cancerului cervical. Laboratoarele in care se efectueaza acest test trebuie sa comunice rezultatele folosind sistemul Bethesda de clasificare. Astfel, pentru comunicarea rezultatelor anormale sunt utilizati termenii “leziuni scuamoase intrapiteliale cu risc scazut” si “leziuni scuamoase intraepiteliale cu risc crescut”. In prima categorie sunt incluse modificarile citologice asociate cu displazie usoara; cea de-a doua categorie cuprinde modificarile citologice asociate cu displazie moderata, displazie severa si carcinom in situ. Pacientele la care se depisteaza aceste tipuri de leziuni cervicale premaligne trebuie evaluate prin examen colposcopic si eventual bioptic. In cazurile in care la examenul citologic se obtine un rezultat echivoc/ASC-US (“celule scuamoase anormale de semnificatie nedeterminata”), exista 3 modalitati de evaluare: 1) colposcopie; 2) repetarea examenului citologic la intervale de 6 luni pana se obtin 3 rezultate negative; 3) efectuarea testului ADN-HPV.
Desi screening-ul prin examen citologic a reusit sa reduca mortalitatea prin cancer cervical, s-au descris numeroase limitari ale citologiei:
- rezultatele sunt semnificativ influentate de calitatea probei recoltate;
- interpretarea furnizata de examenul microscopic este subiectiva;
- caracterul repetitiv al examinarilor poate conduce la un numar mare de erori de interpretare.
Sensibilitatea redusa a citologiei are implicatii medicale, economice si medico-legale majore. In martie 2003 organizatia FDA a aprobat utilizarea in SUA a testului ADN-HPV in programul de screening al cancerului cervical la pacientele ≥ 30 ani, impreuna cu examenul citologic. Decizia s-a bazat pe faptul ca testarea HPV s-a dovedit a fi mai sensibila decat examenul citologic la toate grupele de varsta si in toate studiile efectuate.
Deoarece determinarea ADN-HPV este mai sensibila decat examenul citologic in detectarea leziunilor scuamoase intraepiteliale cu risc crescut, obtinerea unui rezultat negativ la ambele teste confera garantia ca riscul unui cancer cervical neidentificat este foarte redus (aproximativ 1/1000). La aceasta categorie de paciente, in absenta altor factori de risc, programul de screening recomanda retestarea dupa un interval de 3 ani.
In Europa majoritatea programelor recomanda ca screening-ul cancerului cervical sa inceapa la varsta de 25 sau 30 ani (debutul screening-ului la varste sub 25 ani nu este recomandat datorita riscului scazut la aceasta grupa de varsta). Exista numeroase studii europene in desfasurare, care au drept scop evaluarea utilizarii ADN-HPV ca test unic in screening-ul cancerului cervical.
CONCLUZII:
- protocoalele de screening care includ numai examenul citologic vor continua sa genereze imprecizii in evaluarea rezultatelor cu semnificatie incerta; in majoritatea acestor situatii evolutia pacientelor va fi benigna, dar va exista un procent de 6-11% cazuri cu leziuni intraepiteliale cu risc crescut si aproximativ 1/1000 cu leziuni de cancer cervical;
- testarea ADN-HPV este mai eficienta si mai sensibila decat examenele citologice repetate, mai ales la pacientele cu citologie echivoca;
- in ceea ce priveste screening-ul primar, testarea pacientelor ≥ 30 ani in scopul depistarii tipurilor HPV cu risc crescut este mai sensibila decat examenul citologic; avand in vedere valoarea predictiva negativa crescuta (99-100%) a testului HPV, intervalul de timp la care se efectueaza retestarea poate fi extins la 3-5 ani la pacientele cu rezultat negativ;
- testarea HPV la 6 luni dupa interventia terapeutica pentru leziuni scuamoase intrepiteliale cu risc crescut este cea mai sensibila metoda de depistare a leziunilor persistente sau recurente.
Testul efectuat in laboratorul Synevo utilizeaza amplificarea ADN-ului tinta prin tehnica PCR si hibridizarea acizilor nucleici, pentru depistarea calitativa a 13 tipuri oncogene de HPV (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59 si 68) in celule cervicale colectate in mediu lichid.
RECOMANDARI PENTRU EFECTUAREA ADN-ului HPV:
Investigatia are 2 indicatii majore:
- triajul pacientelor cu examen citologic echivoc;
- screening-ul primar al cancerului cervical.
Investigatia are 2 indicatii majore:
- triajul pacientelor cu examen citologic echivoc;
- screening-ul primar al cancerului cervical.
- Analize medicale
- ADN HPV genotipare
ADN HPV genotipare
In iunie 2006 FDA (Food and Drug Administration) a aprobat in SUA utilizarea vaccinului Gardasil produs de compania Merck & Co., Inc. pentru profilaxia infectiilor induse de anumite tipuri de HPV. Gardasil este un vaccin recombinat tetravalent ce actioneaza impotriva tipurilor HPV 6, 11, 16 si 18 si este indicat pacientelor tinere (9-26 ani).Tipurile 16 si 18 sunt responsabile de producerea a 70% din cazurile de cancer cervical asociate cu HPV, in timp ce tipurile 6 si 11 sunt implicate in etiologia a 90% din cazurile de leziuni anogenitale benigne (condiloame). Avand in vedere compozitia sa, vaccinul nu poate preveni cazurile de cancer cervical induse de alte tipuri de HPV, astfel ca va fi necesara continuarea programelor de screening.
Pe masura ce vaccinul va incepe sa fie utilizat pe o scara larga, testarea ADN HPV va dobandi o importanta si mai mare in monitorizarea infectiilor, mai ales daca va fi asociata cu genotiparea HPV.
Testul efectuat in laboratorul Synevo utilizeaza amplificarea ADN-ului tinta prin tehnica PCR si hibridizarea acizilor nucleici, pentru detectarea calitativa individuala (genotipare) a 37 tipuri anogenitale de HPV: 6, 11, 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 40, 42, 45, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 64, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73(MM9), 81, 82(MM4), 83(MM7), 84(MM8), IS39 si CP6108, in celule cervicale colectate in mediu lichid.
RECOMANDARI PENTRU EFECTUAREA TESTULUI DE GENOTIPARE:
- monitorizarea evolutiei infectiei determinate de un anumit tip HPV;
- monitorizarea persistentei genotipurilor asociate cu risc crescut de cancer cervical in special la pacientele cu citologie negativa;
- monitorizarea eficientei tratamentului in cazul leziunilor cervicale asociate cu HPV (conizatie, radioterapie sau chimioterapie);
- genotiparea pre- si postvaccinala in programe selectionate de screening;
- facilitarea investigatiilor epidemiologice referitoare la evolutia naturala a infectiilor HPV.
- monitorizarea evolutiei infectiei determinate de un anumit tip HPV;
- monitorizarea persistentei genotipurilor asociate cu risc crescut de cancer cervical in special la pacientele cu citologie negativa;
- monitorizarea eficientei tratamentului in cazul leziunilor cervicale asociate cu HPV (conizatie, radioterapie sau chimioterapie);
- genotiparea pre- si postvaccinala in programe selectionate de screening;
- facilitarea investigatiilor epidemiologice referitoare la evolutia naturala a infectiilor HPV.
PREGATIRE PACIENT
Se va evita recoltarea probei in perioada menstruala. De asemenea, 48 ore inainte de prelevarea probei, pacientele vor evita raporturile sexuale, efectuarea dusurilor vaginale, folosirea tampoanelor intravaginale, contraceptivelor locale, a diverselor geluri, creme si tratamente vaginale.
METODA
Principiul metodei se bazeaza pe reactia de polimerizare in lant (PCR) cu detectie colorimetrica; genotiparea este efectuata cu ajutorul unui strip ce contine sondele specifice intr-o dispozitie lineara.
Pentru cadre medicale
Specimen recoltat - celule cervicale colectate in mediu lichid; recoltarea va fi efectuata cu ajutorul periutei cervicale Cervex-Brush.
Stabilitate proba - celulele cervicale colectate in mediul PreservCyt sunt stabile 21 zile la temperatura camerei si 8 saptamani la 2-8º C.
Stabilitate proba - celulele cervicale colectate in mediul PreservCyt sunt stabile 21 zile la temperatura camerei si 8 saptamani la 2-8º C.
LIMITE SI INTERFERENTE
Acest test a fost validat numai pentru utilizarea celulelor cervicale colectate in mediu lichid; folosirea altor tipuri de probe poate conduce la rezultate neconcludente.
Detectarea ADN HPV este dependenta de cantitatea de genom viral prezent in proba, care poate fi influentata de modul de recoltare, varsta pacientei si stadiul infectiei.
Probele care contin sange intr-un procent mai mare de 3.5% pot inhiba reactia PCR si conduce la rezultate fals negative. Prezenta mucusului cervical nu interfera cu testul.
Detectarea ADN HPV este dependenta de cantitatea de genom viral prezent in proba, care poate fi influentata de modul de recoltare, varsta pacientei si stadiul infectiei.
Probele care contin sange intr-un procent mai mare de 3.5% pot inhiba reactia PCR si conduce la rezultate fals negative. Prezenta mucusului cervical nu interfera cu testul.
